Hepatita este o inflamatie a ficatului, care de cele mai multe ori este produsa de o infectie cu un virus sau de ingerarea unei substanțe toxice (alcool, mai ales). In faza acuta, hepatita este insotita de icter (ingalbenirea pielii si mucoaselor, datorită impregnării cu pigmenți biliari), urină închisă la culoare, senzație de greață, iar ficatul este sensibil la palpare. În faza cronică, hepatita este extrem de discretă, manifestându-se cel mult prin intoleranță la efort și stări pasagere de greață. În schimb, pe fondul de aparentă acalmie din faza cronică, ficatul suferă frecvent procese distructive de amploare. Or ficatul joacă un rol unic în organism, neputând fi suplinit de un alt sistem sau organ. Între altele, el este singurul filtru al toxinelor, filtru fără de care organismul s-ar otrăvi.

De asemenea, la nivelul ficatului sunt secretate enzime și alte substanțe esențiale în procesul digestiei și asimilării, indispensabile supraviețuirii organismului. Din această perspectivă, ne putem da seama de faptul că este esențial să învățăm cum să ținem sub control și chiar să vindecăm hepatita, o boală care amenință sute de milioane de oameni de pe întreaga planetă.

Doar în România, aproximativ 2 milioane de oameni suferă de această boală, extrem de periculoasă. Să aflăm în continuare care sunt principalele tipuri de hepatită.

Cate tipuri de hepatita exista?

Dacă în urmă cu mai puțin de trei decenii se știa despre doar două tipuri de hepatită, A și B, cu trecerea timpului, literele alfabetului par a fi insuficiente pentru a desemna toții virușii, unii dintre ei foarte periculoși, care produc boala inflamatorie a ficatului. Iată în continuare câte o scurtă definiție a celor mai frecvent întâlnite forme de hepatită:

Hepatita A este o boala infecto-contagioasă acuta, produsă de un virus care se transmite direct, de la o persoană infectată la una sănătoasă, dar și prin apă sau prin alimente infectate. Se mai numeşte şi boala mâinilor murdare sau hepatită epidemică, deoarece apare în focare epidemice sau epidemii, mai ales la copii. Este o formă de hepatită care se vindecă spontan, doar respectând un minimum de reguli de dietă, și care rareori se cronicizează şi devine evolutivă. România se află pe locul cinci în Europa ca și număr de persoane infectate cu aceste virus hepatic.

Hepatita B se transmite doar prin sânge, apărând în cazul transfuziilor, al operaţiilor făcute cu instrumentarul nesterilizat, al contactului sexual neprotejat. Este una dintre cele mai severe forme de hepatită, fiind considerată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a doua cauză de cancer, după tutun. Virusul hepatic B este de 100 de ori mai contagios decât HIV. Din fericire, cele mai multe cazuri de hepatită acută B sunt limitate ca și evoluţie, ele vindecându-se în aproximativ 6 luni, un procent relativ mic (15%) transformându-se în hepatită cronică. România se află pe locul trei în Europa ca și număr de persoane infectate cu aceste virus hepatic, cu un milion de bolnavi de hepatită B, din care mai puțin de 1% beneficiaza de tratament în prezent.

Hepatita C este fără doar și poate cea mai periculoasă formă de hepatită. Virusul hepatic C (prescurtat HVC), care produce această boală, este un virus de tip ADN și se transmite pe aceleaşi căi ca și virusul hepatic B. Virusul C este răspunzător de aproximativ 20% din hepatitele acute, 60-70% din hepatitele cronice și aproape 30% din cirozele și din cancerele hepatice înregistrate la nivel mondial. Datorită faptului că virusul suferă mutații rapid, modificările capsulei (învelișului exterior) îl ajută să scape de cele mai multe ori de „atacul” sistemului imun, dar și de cel al medicamentelor de sinteză. România se află pe locul trei (dupa alte surse unu!) în Europa ca și număr de persoane infectate cu aceste virus hepatic, numărul de bolnavi fiind estimat între 800.000 și 1 milion. Dintre românii infectați, aproape 80% vor dezvolta pe parcursul vieții o boală cronică a ficatului. Ca și hepatita B, infecția hepatică cu virus C nu prezintă de obicei simptome specifice, ceea ce o face cu atât mai periculoasă, distrugerile la nivelul ficatului evoluând tăcut și boala fiind descoperită doar atunci când este foarte avansată.

Hepatita D este o infecție a ficatului cauzată de un virus de tip ARN, ce poate apărea doar împreună cu infecția cu virus hepatic B. Acestui virus hepatic (numit și Delta) îi este, așadar, specifică incapacitatea de a cauza o infecție singur, probabil datorită faptului că este o particulă virală incompletă. Pentru a se dezvolta, virusul hepatic D are nevoie de acoperirea și de protecția virusului hepatic B, cele două virusuri împreună producând adesea hepatite cronice evolutive.

Hepatita E este o maladie infecţioasă acută provocată de virusul hepatic E, care pătrunde în organismul uman preponderent prin apă infectată. Este o boală similară întrucâtva ca mod de transmitere și simptome cu hepatita A, dar care este foarte rar întâlnită în România, ea fiind mai degrabă specifică zonelor tropicale și sub-tropicale.

Hepatita G este produsă de un virus hepatic similar cu virusul hepatic C, dar apare în cazuri extrem de rare. De obicei, însă, prezența acestui virus nu este asociată cu vreo boală cronică a ficatului. De fapt, el pare a fi un virus benign (ne-dăunător) care se găsește în întreaga lume.

Hepatita alcoolică apare după o perioadă de consum îndelungat sau foarte intens al băuturilor alcoolice. De multe ori, în timp, hepatita alcoolică evoulează spre ciroză hepatică sau cancer hepatic și conduce la deces. Evoluția hepatitei alcoolice este mult accelerată de alte boli cronice ale ficatului, de alimentația cu multe grăsimi și proteine animale.